O dată cu începerea anului şcolar au reînceput episoadele de intoleraţă şi rasism în Italia. Un copil român a fugit de acasă ca să nu meargă la şcoală, iar un italian şi-a retras copii de la o şcoală pentru anumiţi copii era „prea negri".

Lipsa politicilor reale de integrare ale imigraţilor din Italia, precum şi demagogia politică pe seama diversităţii duce la rezultate ilare şi tragice în acelaşi timp. Italienii au ajuns să se teamă de copiii străinilor fără să ştie exact de ce, iar copiii imigranţilor suferă traume uneori ireparabile.

Pentru o mână de voturi sau pentru a da „siguranţă" electoratului, ministrul Învăţămânului Mariastella Gelmini a anunţat cu pompă anul trecut că în nicio clasă din Italia elevii străini nu pot depăşi 30% din total. Anunţul s-a dovedit a fi unul populist pentru că în graba de a numi un elev „străin", Gelmini a uitat că aceştia pot proveni din familii mixte sau că pot fi născuţi în Italia din părinţi străini. Iar cifra lor este foarte mare pentru a fi încadrată într-un sec 30% în condiţiile în care învăţământul este obligatoriu, iar un copil un poate face zilnic zeci de kilometri pentru a merge la o şcoală unde nu este în plus.

Limita „Gelmini" nu poate fi respectată nicicum la şcoala Pisacane din cartierul Torpignattara, la periferia est a Romei. Cartierul este locuit de multe familii de tineri imigranţi şi acest lucru se vede la Pisacane: în clasa I-B nu este niciun italian, iar la I-A sunt doar doi italieni.

Citeşte aici despre copilul român care a fugit de acasă să nu fie trimis la şcoală şi despre italianul care şi-a retras copiii de la o şcoală din cauza elevilor negri