Mica bijuterie din centrul istoric a fost construită în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de către arhimandritul Ioanichie. Acesta a construit biserica şi, mai târziu, mănăstirea în incinta hanului său, ele fiind susţinute financiar de către han. Numele bisericii Stavropoleos vine de la cuvântul grecesc "stauropolis" care s-ar traduce prin „oraşul crucii".
Hanul şi anexele mănăstirii au fost demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar biserica a avut mult de suferit de-a lungul timpului din cauza cutremurelor. În prezent, din fosta construcţie nu a mai rămas decât biserica, clădirea cea nouă fiind construită la începutul secolului al XX-lea după planurile arhitectului Ion Mincu.
Între 1904 şi 1940, Stavropoleos a rămas doar un monument istoric în care s-au depozitat elemente de arhitectură şi pietre funerare de la bisericile demolate în centrul vechi al Bucureştiului. După 1940, mulţi dintre preoţii care au slujit aici au suferit represalii din partea regimului comunist. Din 1991, aşezământul e păstorit de Părintele Iustin Marchiş, primul ieromonah după 100 de ani care slujeşte aici. Din 2008, Stavropoleos, una din puţinele biserici unde se cântă muzică neobizantină, a redevenit mănăstire.
Mica bijuterie din centrul istoric a fost construită în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de către arhimandritul Ioanichie. Acesta a construit biserica şi, mai târziu, mănăstirea în incinta hanului său, ele fiind susţinute financiar de către han. Numele bisericii Stavropoleos vine de la cuvântul grecesc "stauropolis" care s-ar traduce prin „oraşul crucii".
Hanul şi anexele mănăstirii au fost demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar biserica a avut mult de suferit de-a lungul timpului din cauza cutremurelor. În prezent, din fosta construcţie nu a mai rămas decât biserica, clădirea cea nouă fiind construită la începutu