Pe fondul albastru al televizorului, câţiva omuleţi se agită sonor.
-Aşa-i, aşa-i! Futu-le muma-n-cur de hoţi! Aşa-i şi la noi. Unii fură şi eu muncesc.
-Vrei şi usturoi la cartofii aia fierţi? Aştia ce zic, se rezolva ceva?
-Zic că avem dreptate, că suntem sărăci şi vom mai fi. Ce-ar mai merge o revoluţie.
De la televizor, o bască roşie la asta îndeamnă. Nişte fire penale se deşiră haotic şi se-ncurcă în noduri de cuvinte mari. Se face dreptatea ghem.
-Despre Mădălina a mai zis ceva?
-Cică şi-a pus chiuvetă de 17 milioane şi scări de marmură. O vrăjise barba’su, zise el întorcându-se de pe o bucă pe cealaltă.
-Da, mi-ar plăce şi mie o chiuvetă nouă.
Ăsta de mai sus e românul verde. Care-şi ia dreptatea la televizor şi face rivoluţie pe măsuţa din sufragerie. Aşa se împotriveşte sistemului, îngânând în barbă, pe tricoul pătat, politicieni de muşama.
Eu când vreau să fluier, mă uit în portofel, spunea cineva. Şi când fluieratul ajunge în stomac, poate punem de o scurtă răscoală. Am contactat ieri o asistentă de la Spitalul de Urgenţă Brăila. Doamnă, să ne povestiţi, vă rog, în direct de ce aţi ajuns în această situaţie. Vă rog să nu amestecaţi numele meu în această discuţie!, mi s-a raspuns. Dar drepturile, doamnă, să vi le amestecăm? Să vă facem dreptate din vorbe la televizor?
Dinspre sindicate e un murmur. Când nu se ceartă între ei, nu reuşesc s-adune o mână de oameni să o arate guvernului. Cică oamenii din teritoriu nu vor. Se uită la televizor.
Mi-ar plăcea ca oamenii înveţe să-şi ştie şi să-şi apere drepturile. Să n-aştepte la televizor viaţa veacului ce va să vie. N-o să fie. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Pe fondul albastru al televizorului, câţiva omuleţi se agită sonor.
-Aşa-i, aşa-i! Futu-le muma-n-cur de hoţi! Aşa-i şi la noi. Unii fură şi eu muncesc.
-Vrei şi usturoi la
