Arestarea lui Nicolae Popa şi reţinerea lui Sorin Ovidiu Vîntu readuc în discuţie "ţeapa FNI" şi fascinaţia pentru "jocurile piramidale", vechi de peste un secol.

Prind rădăcini peste tot. Nu fac "pui" doar în societăţile cele mai încercate, nici în locuri unde banul lipseşte şi fascinaţia pentru el orbeşte cetăţenii. Au făcut vâlvă, repetat, de-a lungul secolului XX, inclusiv în Statele Unite ale Americii, au lovit Rusia, Albania sau Portugalia.

Spre deosebire de România, escrocheriile financiare de peste hotare, care şi azi mai adună adepţi, s-au sfârşit de cele mai multe ori cu încarcerarea vinovaţilor. Cel mai recent caz, cel al lui Bernie Madoff şi al "ţepei" pusă de acesta la cale, arată cum lumea modernă încă nu a învăţat vechiul truc al "băşicii" financiare care, inevitabil, se umflă şi se sparge. Madoff îşi ispăşeşte în prezent, într-un penitenciar american, pedeapsa de 150 de ani de închisoare.

Bani din nimic

Definită pe scurt, "piramida" s-ar traduce astfel: o operaţiune ce implică plata unor profituri deosebit de mari unor in vestitori, din banii obţinuţi de la alte persoane. O astfel de "afacere" nu generează venituri reale.

În România, în principal, "fenomenul Caritas" şi "FNI" au creat pagube pe această idee. "Jocurile piramidale", "născute" în SUA şi botezate de americani "scheme Ponzi" - după Charles Ponzi, imigrantul italian care a ţepuit peste 40.000 de investitori în doar opt luni, în anii ’20, au toate în centru poveşti cu personaje charismatice, demne de încredere, "antrenate" în domeniul financiar.

Ponzi, prototipul afaceristului de acest tip, era recunoscut drept un tip "fin". A sfârşit sărac, căutând aceleaşi căi uşoare de a face bani rapid.

O AFACERE LEGENDARĂ

"Părintele" oficial al jocurilor piramidale

Primul "FNI" consemnat în istoria m