„Spuneţi-le tot ce aveţi de spus, ca să ştie unde au greşit şi unde au făcut bine!“ – cam aşa suna îndemnul adresat de Cornel Todea, directorul, unul dintre preselecţionerii şi prezentatorul Galei Tînărului Actor „Hop“ de la Mangalia (de anul acesta şi încă mulţi ani în urmă), participanţilor la colocviul din ultima dimineaţă a festivalului; mai exact, participanţilor pasivi – critici şi directori de teatru, în principal –, căci participanţii ceilalţi, activi (tinerii actori), urmau să fie beneficiarii respectivului îndemn. Frumos, cinstit şi deschis este, fireşte, să adresezi observaţii cuiva privindu-l în ochi peste masa încărcată de cafele şi fursecuri – numai că festivalul (concursul, adică) nu se încheiase încă... Iar cafelele şi fursecurile erau doar pentru pasivi...
DE ACELASI AUTOR Un adjectiv complicat Realităţi de palmares Se topea gheaţa pe Neva Într-o seară de aprilie Am atins, cu mai sus pomenitul citat, două sau chiar trei dintre punctele fragile, după părerea mea, ale Galei mangaliote. Unul este chiar programarea colocviului: atîta vreme cît vorbitorii potenţiali nu i-au văzut evoluînd pe toţi concurenţii, a debita observaţii doar la adresa unora (mai ghinionişti, cum ar veni) mi se pare incorect. Al doilea e mai puţin evident, dar nu mai puţin grav; din contra, aş zice: competiţia este deschisă tinerilor actori, aşadar nu tinerilor artişti amatori şi, cu atît mai puţin, studenţilor. Este oare normal ca aceştia să fie „dăscăliţi“ (chiar cu ghilimele) precum nişte boboci care acum se întîlnesc pentru prima oară cu scena şi cu publicul? Ceea ce aşteaptă de la ei privitorii este o demonstraţie (fie şi „tinerească“, fie şi imperfectă) a priceperii lor în meserie; asta judecă şi juriul. Nu e vorba de a identifica potenţialităţi, ci de a certifica personalităţi. Trebuie adăugat de îndată că juriul prezentei ediţii – actorii Virginia Mirea şi Mari
