Fiecare dintre noi are o primă iubire la care se întoarce din când în când. Pentru marele actor Mişu Fotino, această primă iubire a fost întotdeauna TEATRUL. Când păşeşti în interiorul unui teatru şi respiri aerul de acolo, nu mai poţi trăi fără el. Artiştii au şi ei gândurile lor, bucuriile şi îndoielile lor... Mişu Fotino face parte din categoria artiştilor pe care spectatorii i-au ridicat pe un soclu, pentru care admiraţia şi respectul creşteau cu fiecare rol impecabil interpretat. Povesteşte cu farmec şi nostalgie despre nişte timpuri de mult uitate, pe care doar Horia Şerbănescu le mai rememorează. Vorbeşte despre dascălii săi, despre colegii săi, despre vremuri atât de frumoase că te cutremuri. Marele actor şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. La mulţi ani!

A mers pe calea teatrului de foarte tânăr... "Tatăl meu a fost actor. M-am născut cu teatrul în casă. Eu am jucat prima oară teatru pe o scenă de teatru serioasă, unde se plătea intrarea şi veneau spectatori. Aveam vreo 6 anişori. Jucam într-o comedie bulevardieră franţuzească, era la modă pe atunci, în anii dinaintea războiului. Se numea «Coloniale»." A jucat în "Directorul nostru", "Telegrame", "Politică şi delicatese", "Titanic vals", "Chiriţa la Iaşi" sau "Sexy Harem Ada-Kaleh". Actor foarte îndrăgit de publicul românesc, Mişu Fotino se consideră un "răsfăţat al lumii teatrale şi neteatrale, încât mă mir că nu mi-am ratat cariera. Când eram mic, visam să fiu secundul căpitanului pe un vapor uriaş, să lenevesc cu ochii pe mare toată ziua. Cred că talentul este ereditar, dar numai de la o generaţie la alta. Câţi copii s-ar putea lăuda ca şi mine, că au fost ţinuţi pe genunchi de marele Iancu Brezeanu, alintaţi de Tudor Muşatescu?" De atunci are teatrul în sânge.

Au urmat apoi anii de şcoală, liceul. "Sunt dintre cei care fac meseria pe care şi-au dorit-o de copii. Am făcut liceul la