Era spre sfarsitul verii, in Scotia anului 1887, cand, intr-o zi, fermierul Hugh Fleming, incercand sa-si repare un tarc de oi, a auzit niste strigate disperate venind din mica mlastina de la marginea campului sau. Dupa voce, parea sa fie un copil care cerea ajutor.
Lasandu-si lucrul, a alergat spre marginea mlastinii, unde a gasit un baiat, de vreo 11 sau 12 ani, ingropat pana la piept in namol, zbatandu-se disperat sa iasa din inclestarea noroiului.
L-a scos si l-a dus la fantana lui, unde l-a spalat de noroi. Copilul i-a multumit frumos, intrebandu-l cum il cheama, dupa care a pornit-o spre satul in care familia lui era in vizita la primar. Copilul s-a scuzat, temandu-se ca tatal sau ar fi ingrijorat de lunga lui lipsa.
"Eu ma numesc Winston..."
La vreo doua sau trei zile, sareta cu doi cai a unui aristocrat, se opreste in fata casei fermierului. Din ea se da jos un nobil care il intreaba: "Dumneata esti Hugh Fleming?". Dupa ce si-a dat seama ca acesta era fermierul pe care-l cauta, a continuat: "Am venit sa te platesc pentru ca i-ai salvat viata fiului meu, Winston."
"Nu, domnule, nu pot acccepta niciun fel de plata pentru ce am facut! Orice crestin ar fi procedat la fel!".
In acest moment, fiul fermierului, un copil de vreo 6 ani, a iesit din casa. Privindu-l, vizitatorul l-a intrebat pe Fleming: "E acesta fiul tau?" "Da, domnule, asta e Alexander", a venit raspunsul.
"Iti propun un targ: Lasa-ma sa-l iau cu mine, la Londra. Am sa-i asigur o educatie buna, ceea ce nu cred ca ar putea avea, aici, in Scotia...". Hugh Fleming a acceptat.
Alexander Fleming a urmat un "institut" preparatoriu, de zece ani, dupa care a fost inscris la scoala Regala de Medicina, de pe langa Spitalul Sfintei Maria, din Londra.
Lumea il va recunoaste, mai tarziu, ca pe omul de stiint
