In cel mai meticulos si mai rotund film al sau de pana acum, Radu Muntean executa fara gres o incizie pe viu in sentimentele unor oameni prinsi cu garda jos. Nicio secunda in plus (ori in minus) in acest "thriller" in care suspansul nu e dat de cat mai tine pana cand sotia afla de amanta, cat de apropierea unui catharsis pe care regizorul il amana cu buna stiinta.
Parca in niciun alt film al lui Radu Muntean timingul nu e mai perfect. Fiecare scena e taiata exact acolo unde trebuie, exact acolo unde i se termina respiratia. Primul miez (sic) al filmului, scena in care cei trei eroi se intalnesc, pare interminabila - tocmai pentru ca protagonistilor le pare asa. Mai exact, doar pentru doua personaje din trei (si pentru noi) timpul trece mult prea incet.
Trailer-ul filmului "Marti, dupa Craciun":
Al doilea miez (sic) - momentul adevarului -, urmeaza perfect traseul emotional cel mai firesc: stupoare, cuvinte spuse mecanic pana socul incepe sa lase loc durerii si pana apar primele lacrimi, cuvinte vulgare pentru a evacua o parte din furie samd. E, totusi, extrem de mult bun-simt la aceste personaje care sunt, de fapt, niste oameni civilizati prinsi in situatii prin care majoritatea dintre noi am trecut, trecem sau vom trece - intr-una dintre cele trei posturi.
Personajul feminin interpretat de Kristin Scott Thomas in "Pacientul englez", o femeie care traia o poveste de dragoste alaturi de prietenul sotului, spunea (dupa romanul lui Michael Ondaatje) ca intr-o relatie adultera depinde de cat de mult poti duce. Eroul filmului lui Radu Muntean, interpretat de Mimi Branescu, nu poate duce decat cinci luni.
Cand ii marturiseste sotiei (Mirela Oprisor) ca s-a indragostit si ca ii pare rau, durerea se transmite ca un virus. Lucrurile, o data stricate, nu vor mai putea reveni la pozitia initiala. D
