Falimentul Lehman Brothers este unul dintre cele mai spectaculoase evenimente din istoria economică a lumii, aşa cum o arată şi poveştile şi controversele ieşite la suprafaţă în cei doi ani ce s-au scurs de la eveniment.
Vedeţi aici ce scria Ziarul Financiar a doua zi după căderea Lehman Brothers
Week-end-ul 13-14 septembrie 2008 a fost unul dintre cele mai dramatice pentru industria financiară americană, atunci fiind decisă soarta Lehman Brothers, una dintre cele mai vechi bănci de investiţii de pe Wall Street. Oficialii băncii au început acel sfârşit de săptămână cu doi potenţiali clienţi în faţă, Bank of America şi Barclays Capital, şi l-au încheiat lucrând la actele pentru cel mai mare faliment din istoria Americii. Banca avea la acel moment active de 630 de miliarde de dolari.
Atunci, Richard Fuld, directorul executiv al băncii, îşi călcase mândria şi acceptase să se aşeze la masa negocierilor pentru a vinde instituţia pe care o condusese timp de 14 ani. Dar totul a picat în momentul în care Henry Paulson, pe atunci secretar al Trezoreriei americane, dar în trecut fost CEO al Goldman Sachs (deci un rival al lui Fuld), a decis că oricare ar fi cumpărătorul, acesta nu va primi bani de la stat pentru a susţine financiar tranzacţia, aşa cum se întâmplase în primăvara aceluiaşi an, când JP Morgan primea 25 mld. dolari pentru a cumpăra Bear Stearns.
Fără susţinerea statului, reprezentanţii BofA şi ai BarCap s-au ridicat pe rând de la masa negocierilor şi au renunţat la ideea de a cumpăra cea de-a patra mare bancă de investiţii de pe Wall Street. Ulterior, Bank of America avea să cumpere Merrill Lynch, o bancă aflată, de asemenea, pe marginea prăpastiei.
Telefonul lui Buffett
Ceea ce transformă falimentul Lehman într-o poveste uluitoare sunt şi detaliile precum cel în care Warren Buffett ar fi putut să salveze banca dacă ar fi ştiut s
