Oana Zăvoranu a mai aşternut pe hartie, in cartea autobiografică, un capitol, cel al năzbatiilor făcute in copilărie. Vedeta declară că lucrează zilnic la volum şi că, până la Crăciun, manuscrisul va fi gata.

"Am făcut multe nebunii. Şi acum mă amuz când mi le amintesc, parcă le trăiesc cu aceeaşi intensitate. Pe la 7-8 ani, aveam o vecină, de familie bună, de vârsta mea, cu anumite probleme de comportament, făcută la bătrâneţe de părinţi, căreia i se permitea orice pentru a nu se stresa şi pentru a-şi consuma energia. Tocmai de aceea, ştiam că orice s-ar întâmpla, nimeni nu ar fi dat vina pe mine, că totul ar fi căzut asupra ei. Venea la mine încă de la 8 dimineaţa, să mă ia la joacă, şi suna la uşă din sfert în sfert de oră. În vacanţă, la prânz, mergeam la ea şi începea distracţia. Luam din vestibulul în care mama ei îşi ţinea încălţămintea, pantofi, cizme sau sandale, cu care aruncam în trecători, de pe veranda terasei ei, iar apoi ne ascundeam. Ei îi plăcea să le descompleteze, astfel că, la sfârşitul zilei, ai ei se trezeau că, din zece perechi, mai au un singur pantof", povesteşte Oana.

Colora mobila vecinilor

Evident, într-o zi obişnuită, Zăvo nu se limita doar la câte o năzbâtie, ci încerca să se autodepăşească, fie că era vorba de distrus obiecte din casă, de înnebunit gunoierii sau orice altceva.

"După ce ne săturam de aruncat cu pantofi, ajungeam în dormitorul ei, unde avea mobilă albă, şi coloram şi scriam pe ea. Tot eu o ajutam să taie cuverturi, ciucurii de la covoare şi perdeluţele care nu-i plăceau şi vroia să facă alt model. În alte zile, când trecea maşina gunoierului pe stradă, ne agăţam de ea şi scoteam tot gunoiul din remorcă, de ajungeam acasă foarte murdară, de nerecunoscut", a mai narat Oana. În curând, Zăvo va publica fragmente din carte şi pe site-ul său, www.oanazavoranu. ro. @N_P