Spre a vă înlesni munca de cunoaştere şi informare, vă comunic că am avut în aceste zile următoarele şocuri şi tresăriri:
Şocul verii. În Orizont-ul timişorean (Nr. 7/2010), într-un articol pe două pagini: „Sadoveanu şi francmasoneria“, minuţios documentat, dl Radu Cernătescu susţine că în anii 1945-1946 „agentul NKVD responsabil cu mediile intelectualităţii româneşti era Mihail Ralea“: „...se spune că Ralea i-ar fi cerut prozatorului (mare maestru al unei loji masonice incompatibile cu comunismul sovietic – n.m.) să-i dezvăluie tot secretul masonic, în schimbul recomandării prozatorului la Moscova. Cert este că această recomandare a fost obţinută, de vreme ce Sadoveanu a călătorit la Moscova în anul următor iar numele său apare pe lista Blocului Partidelor Democratice prosovietice în alegerile din 1946“. Adevărat sau nu, ceea ce şochează permanent în viaţa intelectualităţii noastre este că între „se spune“ şi acest „este cert“ se cască un spaţiu larg pentru „e verosimil“.
5 septembrie. Pe TV5, la emisiunea Kiosque, rubrica „A fost odată“... e consacrată împlinirii a 75 de ani (31 august 1935) de la lansarea în URSS a mişcării stahanoviste; cei cîţiva corespondenţi ai presei străine la Paris au discutat despre acel „minier de tip nou“ care a spart atunci toate normele productivităţii muncii, lăsînd în limbile lumii un substantiv comun – stahanovismul – pentru tot ce este trudă suspectă de gigantism. Toţi – începînd cu trimisul Izvestiei în Franţa – discutau cu un surîs duios, abia ascuns, ca despre o năzbîtie care a trecut, cîndva, prin mintea şi istoria omenirii.
DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la români6 septembrie. Acum 21 de ani, eram la Casa Scriitorilor din Neptun, citeam în dactilogramă Cevengur-ul lui Platonov tradus de George Bălăiţă
