Statul român e incredibil de bleg. Sau uluitor de pungaş. România e plină de şarlatani care prostesc mii de creduli. Profită de naivitatea lor şi fac nestingheriţi mulţi bani din asta.

Un răspopit din Caraş tratează credulii de toate bolile. Îţi pune mâna în cap, îţi spune că ai pe Dracu' în tine şi că trebuie exorcizare. Plăteşti taxa, popa îi dă un şut în fund nepoftitului şi gata cu problemele din viaţă. Cel puţin aşa e discursul exorcistului. Crede şi nu cerceta!

În Timişoara, alt şarlatan spune şi el că tratează orice boală. Susţine că are energii nevăzute. Te pipăie, îţi spune ce te doare, încasează taxa şi apoi eşti tratat. Explicaţii nu are pentru puterile lui. Pur şi simplu te tratează şi cu asta basta. Crezi, plăteşti, eşti rezolvat!

Mica publicitate plezneşte de anunţuri cu vrăjitoare care fac marketing magiei albe. Îţi rezolvă orice problemă, de sănătate şubredă, de inimă bolnavă, de şef turbat, de vecin beţiv, de vecină oacheşă, de criză, de deochi. Chiar şi de potenţă! Nu contează problema, contează să plăteşti taxa şi să aduci găina. Restul e magie!

E plină lumea de şarlatani care se îmbogăţesc din prostia, ignoranţa şi mai ales disperarea altora. Şi sunt tot mai mulţi oameni disperaţi în jur. Oameni care se agaţă de orice speranţă, chiar şi de una absurdă.

Teoretic avem legi care să apere naivii de escroci. Înşelăciunea este pedepsită cu închisoarea. Cel puţin în teorie. În practică, şarlatanii prostesc nestingheriţi mii de naivi şi fac bani mulţi din asta, sub privirile sictirite ale poliţiştilor, comisarilor de gardă financiară şi procurorilor care fie nu înţeleg nimic, fie nu vor să înţeleagă, pentru că e mai profitabil sau comod aşa.

Un stat bleg se recunoaşte după procentul de şarlatani care îşi fac de cap între graniţele lui. Judecând după ce e în jur, avem un stat prost grămadă. S