Cu excepţia bulei imobiliare din deceniul trecut, sectorul de real estate a adus întotdeauna randamente foarte slabe

Este momentul să privim locuinţa exclusiv ca un cămin

Thomas Hoenig, şeful Federal Reserve din Kansas City: Dacă americanii se uită la case ca la o oportunitate de investiţie, fac o greşeală

„Casele reprezintă cea mai bună investiţie!” Este o sintagmă pe care am auzit-o foarte des şi în România în anii escaladării balonului speculativ din imobiliarul autohton. Deziluzia care a urmat de la declanşarea crizei a fost pe măsură, însă şi acum unii îşi mai leagă speranţele de o revenire a preţurilor la niveluri apropiate celor la care ajunseseră în mod aberant în anii precedenţi. De fapt, ideea că minimele trebuie să fie pe undeva pe aproape, iar următorul ciclu de creştere va aduce câştiguri importante, rămâne destul de puternic înrădăcinată, ceea ce ne spune că piaţa imobiliară încă se află în negare. Actorii economici deocamdată nu sunt conştienţi de schimbarea de paradigmă, memoria reperelor din etapa de boom fiind încă precumpănitoare.

În realitate, datele fundamentale lasă loc de continuare picajului la nivelul preţurilor în piaţa imobiliară din România, într-un răstimp în care în statele dezvoltate deja are loc o modificare de viziune a investitorilor şi a instituţiilor financiare faţă de sectorul de real estate. Problemele de lichiditate, volumul datoriilor acumulat în perioada de expansiune a creditelor având drept colateral active imobiliare şi excesul structural de ofertă pe multe pieţe contribuie la această schimbare de percepţie. Treptat, vom renunţa la ideea că imobiliarele reprezintă o investiţie şi ne vom reîntoarce la funcţionalitatea acestora de locuit. Preşedintele Federal Reserve din Kansas City avertiza la finele lunii trecute că americanii greşesc grav dacă se uită spre case pentru a identifica următoarea op