O să-mi ziceţi că sunt infantilă şi imatură dacă vă spun că am acasă o grămadă de desene animate de lung metraj de la Disney (cumpărate, nu copiate!) şi, din când în când, mă uit ba la Albă ca zăpada, ba la Cenuşăreasa, ba la Frumoasa şi Bestia (şi nu numai)? Dacă îmi ziceţi, îmi ziceţi, n-am ce face, dar tot nu mă pot abţine să nu mă uit. Mă binedispun teribil desenele Disney clasice, mai ales bucăţile în care se cântă. Şi cum mai înainte m-am uitat la Mica Sirenă, m-am gândit să vă aduc şi pe voi un pic în lumea desenului animat. Nu cred că vă strică.

Pentru început, Under the Sea din Mica Sirenă, piesă care a luat Oscarul. Odată cu desenul ăsta animat apărut în 1989 s-a marcat aşa-numita “Disney Renaissance”, perioadă care a durat 10 ani şi în care compania Disney s-a întors la realizarea filmelor care au la bază poveşti. Ultima poveste înainte de Mica Sirenă fusese Frumoasa din pădurea adormită, în ‘59. În ăştia zece ani ai Renaşterii au apărut Pocahontas, Lion King, Tarzan, Frumoasa şi Bestia şi altele. So, Ariel, listen to me, the human world it’s a mess…

Urmează Bibbidi-Bobbidi-Boo din Cenuşăreasa. Apărut în 1950, desenul ăsta e preferatul meu. N-aş putea spune de ce, dar întotdeauna mi-a plăcut ideea asta de transformare peste noapte a unei persoane în ceva mai bun şi mai frumos. Cenuşăreasa lui Disney e o delicatesă, iar piesa asta a devenit rapid un hit. Tipa care o cântă, Ilene Woods, a câştigat audiţia în faţa a 309 alte fete. Tare, nu?

Iar acum ne distrăm un pic cu pisoii din Pisicile aristocrate, mai exact cu Scales and Arpeggios. Pisicile aristocrate este ultimul scenariu de desen animat pe care Walt Disney şi-a dat acceptul, înainte de a muri în 1966. A apărut după patru ani de la moartea lui Disney, şi ar fi trebuit să aibă, în 2005, o continuare, dar s-a renunţat la ea, din păcate.

Cei care au scris muzica