La 1833, anul şcolar debuta (sau se sfîrşea) cu un examen public. Eveniment major pentru societatea acelor vremuri, el n-avea cum să treacă neobservat, poate şi pentru că drumul tinerilor învăţăcei începea cu surle şi trîmbiţe, dar era mai greu de spus cînd se termina, dacă se termina. Aşa că, Buletinul Oficial n-avea cum să nu scrie cu emfază despre o astfel de mare realizare urbană şi centrală, că, pe la sate, doar norocul şi întîmplarea protejau Şcoala.

„Joi la şapte septembrie (1833), adunîndu-se în sala colegiului din Sfîntul Sava, Înaltul Cliros, boierimea şi o mulţime de norod, s-a sărbătorit, printr-o solemnitate publică, ecsamenul general al şcoalelor, după chipul următor:

S-a cîntat, mai întîiu, de şcolari rugăciunea, sau Cîntarea Dimineţii. Pe urmă D. Dvornic Ştirbeiu, logofătul Instrucţiei Publice a deschis sărbătoarea ecsamenului printr’un cuvînt plin de simţire şi dor patriotic care în inimile tuturor a făcut o mare mişcare.

După acest cuvînt s-au adus întru cercetare cîte doi şcolari din fieştecare clas al şcoalelor începătoare de la Biserica Amzei, Sf. Gheorghe şi Sf. Sava. Clasul I şi al II s-au ecsaminat la citire, scriere, patru lucrări ale aritmeticii, declinaţii şi conjugări... Sfîrşindu-se ecsamenul, s-au chemat pe nume toţi şcolarii cei silitori şi li s-au împărţit daruri în cărţi spre încurajare. Cărţile ce s-au împărţit au fost: Masilon, Bosuet, Fenelon, Atlasuri geografice, Marmotel, Gramatica Poeziei, Aritmetica lui Francheor, Înălţarea şi Căderea romanilor de Montesiu, Mitologia, Deprinderi asupra cititului şi autori clasici greci.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări Nu poate cineva povesti bucuria şi lacrimile cele fericite ale aceştii pline de rîvnă adunări. Vorbele nu ajung ca să dea a înţeleg