Preşedintele Traian Băsescu i-a prelungit mandatul amiralului Gheorghe Marin la şefia Statului Major General până la finalul acestui an. Gestul preşedintelui a luat prin surprindere taberele de generali şi oameni politici care sunt atât de preocupate de cine va fi cel care va accede în cea mai înaltă funcţie militară în momentul în care amiralul se va pensiona. În acest fel se amână decizia şi, implicit, se intensifică luptele de culise.

Numirea amiralului Gheorghe Marin la şefia Armatei a fost o surpriză majoră acum patru ani. S-a speculat foarte mult faptul că acesta ar fi fost colegul de facultate al preşedintelui Traian Băsescu şi de aceea ar fi ajuns în această funcţie. De fapt, cei doi au absolvit Institutul de Marină în ani diferiţi. Cu siguranţă nostalgiile prezidenţiale şi faptul că înaltul ofiţer cunoştea mersul lucrurilor în porturile României au jucat un rol, dar doar atât, fiindcă amiralul Gheorghe Marin era la acel moment în afara jocului pentru a deveni demnitarul militar cu cel mai înalt rang. Fost şef al Forţelor Navale, amiralul i-a urmat la comanda Armatei generalului Eugen Bădălan. Acestuia nici nu-i trecuse prin cap că nu va sta la Statul Major General un mandat complet, mai ales că-şi pregătise locul aproape un deceniu din poziţiile de şef la Direcţia Siguranţă Militară, locţiitor al şefului SMG şi apoi şef al Forţelor Terestre.

Generalul Eugen Bădălan a mizat şi după numirea amiralului Gheorghe Marin în locul său pe carisma lui în mediul militar şi pe rotirile atent pregătite din timp şi din treaptă în treaptă în ierarhia militară pe care le operase cu foşti subordonaţi de-ai săi. Dar marinarul, izolat în primele luni, a făcut schimbări radicale şi a "colorat" Statul Major General în culorile Forţelor Navale.

În acest mod a ameţit şi spart multe dintre mecanismele bine unse în ani în ceea ce priveşte pârghiile