- Diverse - nr. 630 / 16 Septembrie, 2010 Mai, nepoate draga, prin multe am trecut in viata! Am acumulat si bune si rele. Pe cele rele le-am ocolit. Cele bune le-am bagat in cap si m-am orientat dupa cum batea vantul. Dar sa stii de la mine ca istoria se repeta in etape diferite. Tu nu poti sa stii ca, in 1939, tot asa, incetul cu incetul, a inceput miscarea impotriva evreilor, luandu-le banii, bijuteriile, aurul, pana si dintii de aur din gura, miscarea incheindu-se la Auschwitz. In tari considerate civilizate, conduse de Hitler, Horthy, Mussolini! Tot din tari civilizate adie azi un vant care duce spre tigani, oameni lasati de Cel de Sus sa vietuiasca pe langa celelalte neamuri care, poate, intr-o zi isi vor gasi tara lor! Dar sa-ti spun, nepoate, una traita de mine. Era primavara anului 1942. Un vecin scapat de la deportare de rusi, ca ii lipsea mana dreapta, ma intreba: "Mai baiete, vii cu mine pana la sora mea intr-un sat aproape de oras?" Si am plecat, dimineata, am mers cu tramvaiul pana la capat, iar de acolo, pe jos. De la o bucata de drum am dat intr-o sosea lunga, cat vedeai cu ochii. Dupa vreo doi kilometri am poposit langa o fantana sub o salcie pletoasa, unde am stat la umbra, odihnindu-ne. De stalpul fantanii statea, agatata intr-un cui, o gamela pe care a fost zgariat numele lui Constantin. Sub nume era o cruce. Fiecare om setos bea apa si o atarna la locul ei. In departare se auzea un zgomot molcom, care, incet-incet, crestea in aer. Praful crestea adus de vant. Dupa un sfert de ora a aparut un soldat si a adapat calul. Dupa care au aparut carute cu coviltire trase de cate doi cai. Cum au vazut fantana, s-au repezit sa-si adape caii. Vecinul mi-a spus ca la acesti oameni, pana nu bea si ultimul animal, nimeni nu bea apa. Gamela era data intai la batrani, apoi copiilor, femeilor si doar la urma barbatilor. Erau multe carute pazite de militari cala