Sufletul Clubului Seniorilor de la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati" Brăila (BJPI), Otto se mândreşte cu obârşia sa bucovineană. A cunoscut lagărele de muncă silnică sovietice, unde a ajuns dintr-o eroare a armatei „eliberatoare" din Răsărit.

Richard Otto Guminschi, inginer zootehnist pensionar, trăieşte, de 65 de ani, de când a fost luat cu sila din şcoală şi dus în URSS, drama dezrădăcinării. Este veteranul împătimiţilor de lectură, de la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati". Nelipsit de la Clubul Seniorilor, Otto Guminschi a citit mii de cărţi.

S-a născut român, din tată polonez şi mamă nemţoaică, în Cernăuţi, perla Bucovinei de Nord. Tatăl său, Guidi Guminschi, a fost angajat la CFR, la fel şi bunicul, şi erau mai tot timpul mutaţi prin diverse gări. Când să se nască Otto, familia Guminschi era la Dărmăneşti.

„Mama s-a hotărât să meargă în Cernăuţi, unde erau surorile ei, Emilie şi Johanna. Acolo m-am născut. Ea mi-a ales numele Otto, iar un unchi de-al meu mi-a spus Richard. Am învăţat la şcoală românească, tata era polonez catolic, iar mama nemţoaică luterană. În Cernăuţi, însă, oamenii de toate etniile şi limbile se înţelegeau de minune", îşi aminteşte polonezul cu inimă de român.

O tinereţe zbuciumată

În casa familiei Guminschi se vorbea germana, însă funcţionarii statului, cum era şi cazul lui Guidi - şeful de gară -, trebuiau să ştie româna, ucraineana, dar şi limba oficială a Imperiului Austriac, germana.

Când tatăl său a fost mutat în Gara Pantelimon, împreună cu familia, Otto s-a înscris la Liceul „Sf. Gheorghe" din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1943.

Război fiind, a fost luat în armată, devenind, ulterior, elev al Şcolii de Ofiţeri de Infanterie din Câmpulung Muscel. Românii luptau, deja, contra nemţilor, iar Otto, cetăţean român de etnie polonă, credea că va ajunge pe front, în Apus.

„Stătea