„Vulpea deşertului" şi-a început cariera de ofiţer de front în România, în primul război mondial, în timpul luptelor de pe Valea Jiului.

Feldmareşalul ger­man Erwin Rommel este considerat un geniu militar care ar fi putut să schim­be soarta celui de-al doi­lea război mondial. Deşi este apreciat drept unul dintre cei mai ca­pa­bili conducători ai Wehr­macht-ului, armata ger­mană din pe­rioada celei de-a doua con­fla­graţii mon­diale, Erwin Rommel a câştigat o aură de erou mito­logic, ca ur­mare a implicării sale în aten­tatul cu bombă împotriva dic­ta­torului nazist Adolf Hitler. De altfel, în urma eşecului atenta­torilor, Erwin Rommel a fost nevoit să se sinucidă. Atentatul organizat împotriva lui Hitler a rămas în analele istorice sub denumirea de „Operaţiunea Valkiria".

Constructor de planoare

Erwin Rommel s-a născut în Regatul Wurttemberg în anul 1892. Tatăl său era profesor la şcoala secundară protestantă, iar mama sa descindea dintr-o fa­milie nobiliară şi era fiica unui demnitar local. Viitorul feldma­reşal a mai avut doi fraţi şi o soră. La vârsta de 14 ani, Erwin ­Rommel a construit un planor, cu care a reuşit să zboare pe dis­tan­ţe scurte, iar membrii fa­miliei sale erau convinşi că va deveni in­giner. Spre dezamă­girea lor, în anul 1910, Erwin Rommel s-a înrolat în Regi­mentul 124 de cadeţi şi apoi a absolvit Şcoala de Ofiţeri din Danzig. În anul 1911, Rommel a terminat şcoala de ofiţeri. În anul 1912, el a devenit loco­tenent.

Pe front în România

În anul 1914, la izbucnirea pri­mului război mondial, Erwin Rommel a fost trimis să lupte ca ofiţer pe frontul din Franţa. Pen­tru că era considerat prea tânăr, Erwin Rommel nu a pri­mit funcţii de comandă. Abia după ce a primit botezul focului tânărul ofiţer a fost numit la comanda unei com­panii. Însă el s-a distins prin mai multe misiuni în care a dovedit curaj. În anul 1916, când