La sfârşitul anilor '60, Nadaismul era mişcarea literar-artistică în vogă în Columbia. O mişcare apropiată şi comparată nu o dată cu atmosfera perioadei de efervescenţă a celebrei Beat Generation din Statele Unite ale Americii sau, de către cei care s-au raportat exclusiv la continentul latino-american, cu mai puţin cunoscuta - în Europa - dar la fel de contestatara mişcare Techo de la Ballena din Venezuela aceloraşi ani.
Maestrul ei recunoscut ca atare era Armando Romero, cel care, părăsind Columbia în 1967 şi stabilindu-se, de atunci, succesiv în mai multe ţări din Europa, Asia şi America (actualmente ţine cursuri de literatură la Universitatea din Cincinnati) reconstruieşte, în romanul său La rueda deChicago*, apărut în anul 2004, rapid tradus şi publicat şi în SUA, sub titlul From Cali toChicago (2005), nu doar atmosfera perioadei de glorie a Nadaismului columbian, ci şi pe cea a oraşului Chicago de la începutul anilor '70.
Personajul central al cărţii este Elipsio, un tânăr columbian trimis în Statele Unite de o editură din Venezuela cu scopul de a scrie o serie de cronici despre evenimentele culturale americane, precum şi un soi de inedite note de călătorie referitoare la oraşele prin care trece, şi mai cu seamă la metropola mai sus menţionată. Dincolo de această însărcinare oficială, Elipsio mai are o preocupare, adevăratul motiv al venirii sale pe pământ american, şi anume încercarea de a o regăsi pe Lamia, iubita care îl părăsise, lăsându-i doar o voluminoasă scrisoare, pe care Elipsio decide s-o citească împreună ea, după ce o va fi regăsit.
Desigur, un astfel de rezumat distruge însăşi substanţa cărţii, impunând o direcţie clară de lectură, pe când intenţia primordială a romanului este tocmai aceea de a amesteca planurile narative, cu scopul aproape exprimat de a-l include pe cititor în complicata structură, bine pusă la punct de
