Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă un virus s-ar răspândi asupra Europei şi ar avea implicaţii severe asupra dezvoltării intelectuale şi fizice a copiilor. Boala i-ar epuiza atât de tare pe copii, încât cei afectaţi nu ar putea să aibă niciodată slujbe responsabile sau să fie membri productivi ai societăţii.
Şi ce s-ar întâmpla dacă acei copii care ar fi susceptibili de această boală ar fi şi segmentul care ar creşte cel mai repede? Nu ar exista vindecare pentru această boală, odată contractată, dar ar exista un vaccin care să o prevină.
Cum ar proceda Uniunea Europeană şi statele membre în cazul unei astfel de crize?
Aceasta este situaţia curentă a copiilor de etnie romă în toată Europa. Boala este Lipsa de Educaţie. Antidotul este educaţia preşcolară de calitate. Creierele copiilor nu se dezvoltă cum ar trebui în medii necorespunzătoare. Este un fapt demonstrat. Nenumărate studii au demonstrat că educaţia timpurie reduce probabilitatea ca aceşti copii să rămână repetenţi, să aibă nevoie de educaţie specială, să abandoneze şcoala, să fie şomeri sau să aibă cazier. În timp ce Franţa şi România joacă ping-pong între ele, sute de mii de copii primesc mai puţină educaţie decât au primit părinţii lor acum o generaţie. O întreagă generaţie de romi va fi şomeră dacă aceştia nu încep şcoala la aceeaşi vârstă cu ceilalţi copii din Europa.
Legea franceză prevede că toţi copiii trebuie să meargă la grădiniţă începând cu vârsta de 3 ani. Conform unui articol recent publicat de NPR (Radioul Public Naţional, SUA), „în Franţa, 100% din copiii de 3, 4 şi 5 ani beneficiază de educaţie preşcolară. Deci toţi ar începe clasa întâi de pe poziţii de egalitate". Ceea ce nu este, de fapt, adevărat. Cei mai mulţi copii de etnie romă din Franţa nu sunt înscrişi în programe de educaţie preşcolară, iar pentru copiii mai în vârstă din familiile „repatriate" în România p
