S-a simţit atras de profesia de medic încă de mic. Între copii, el era întotdeauna medicul sau felcerul care-i vindeca pe cei bolnavi.

Întotdeauna i-a păsat de suferinţa semenilor şi mai ales a copiilor. Cu timpul, acest sentiment a trecut din zona emoţională în registrul conştientului.

Tocmai acest lucru l-a determinat să se facă medic.

„Am dat examen la Facultatea de Medicină din Iaşi. Era o concurenţă acerbă, 12 pe loc. M-am pregătit cum trebuie şi uite aşa am ajuns student la medicină", îşi aminteşte medicul Virgil Lefter.

Din Moldova, în Muntenia

A făcut parte din prima generaţie de medici pentru care s-a aplicat stagiatura obligatorie. Aşa a ajuns la Suceava.

„Mă căsătorisem în facultate, iar soţia, de loc din Bucovina, dintr-o localitate splendidă aflată între Obcina Mare şi Mestecăniş, s-a bucurat că o să fim aproape de ai săi. Din păcate nu puteam profesa pe deplin meseria la Suceava unde nu exista o secţie de chirurgie pentru copii. Dornic de a-mi face meseria am căutat în continuare un loc unde să aplic ceea ce am învăţat", ne-a explicat dr. Lefter.

Brăila, locul potrivit

La un moment dat a avut de ales, între Bucureşti, unde putea să fie medic specialist dar la o policlinică şi Brăila, unde tocmai se înfiinţase, în anul 1984, o secţie de chirurgie infantilă.

„Uite aşa am ajuns din Bucovina, dintre munţi, direct la Brăila. Totul aici este neted ca-n palmă. După cum spunea soţia, aici nu ai de ce să te legi, nu ai reper. Cu toate acestea, ne-am obişnuit repede cu oraşul, am devenit brăileni în cel mai pur sens al cuvântului", recunoaşte medicul Virgil Lefter.

Astfel, în mai bine de 25 de ani de activitate, a avut ocazia să trateze şi să trimită acasă, bine sănătoşi, sute de copii cărora boala le-a venit de hac.

Întrebări şi răspunsuri

Care este secretul chirurgie