În mod clar, încrederea pacientului în medicul său constituie primul şi cel mai important element al unei bune comunicări. În Carta Europeană a drepturilor pacienţilor se stipulează că pacientul are încredere în personalul medico-sanitar, prin urmare medicul şi personalul sanitar trebuie să fie atenţi la comportamentul acestuia, ceea ce le permite să-şi adapteze discursul, tratamentul şi explicaţiile. „Comunicarea interactivă are loc simultan prin ascultare, schimb de cuvinte şi îngrijiri. (...)

Aceasta pe Publicitate rmite construirea unei relaţii solide, care este necesară pentru a lupta împotriva bolii. În acest sens şi în măsura în care abordează aceste aspecte, medicina trebuie să elaboreze o adevărată practică socială şi, dincolo de actul tehnic indispensabil şi riguros, să răspundă cerinţei populaţiei, care doreşte instituirea unei îngrijiri generale adaptate fiecăruia. Personalul medico-social trebuie să fie consilierul pacientului, fără să îşi abandoneze responsabilitatea. Aşadar, personalul se află acolo pentru a îngriji, a informa şi a sprijini pacientul. Acesta elaborează o strategie terapeutică pe baza celor sugerate de simptome şi de relaţia cu pacientul. De asemenea, se solicită în mod legitim personalului medico-sanitar să acorde declaraţiilor bolnavului o atenţie individualizată, care să-i permită să propună tratamentul cel mai bine adaptat atât pe plan tehnic, cât şi pe plan psihologic“. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

În mod clar, încrederea pacientului în medicul său constituie primul şi cel mai important element al unei bune comunicări. În Carta Europeană a drepturilor pacienţilor se stipulează că pacientul are încredere în personalul medico-sanitar, prin urmare medicul şi personalul sanitar trebuie să fie atenţi la comportamentul acestuia, ceea ce le permite să-şi adapteze discursul