Literatura epistolară a lui N. iorga (1871 - 1940) este una dintre cele mai bogate, mai diverse si mai interesante din cultura noastră.
Cercetat cu minuţiozitate, catalogat, adnotat si publicat în trei ample tomuri1, acest corpus epistolar se constituie astăzi într-un autentic reper ştiinţific, moral si intelectual.
Relaţiile şi dialogurile epistolare pe care cărturarul le-a întreţinut cu atâţia dintre contemporanii săi relevă prioritar interesul şi pasiunea pentru studierea profundă a tuturor formelor şi faptelor de istorie şi de cultură.
Revelatoare, din multiple puncte de vedere, sunt epistolele inedite trimise lui Constantin i. Moisil (1876
- 1958), Panait Gh. Cantilli (1866
- 1956), Gheorghe L. Longinescu (1869 - 1939) şi Barbu Theodorescu (1905 - 1979), în care se constată preocuparea esenţială a istoricului pentru evenimente semnificative din trecutul îndepărtat sau din contemporaneitate.
Epistolele lui N. iorga, fărăsă fie elaborate, sunt scrise într-un stil caracteristic inegalabilului portretist şi narator.
Mărturiile sale epistolare sunt nişte veritabile documente ce se cuvin a fi decriptate, interpretate şi integrate în exemplara biografie intelectuală a celui mai însemnat cărturar român din toate timpurile.
[Vălenii de Munte], 22 septembrie 1908
Dragă domnule Moisil,
Vei fi citit în n[umă]r[ul] 111 din Neamul Românesc articolul Din Dobrogea, iscălit Un dobrogeanz. Nu ştiu cine e „Dobrogeanul", dar mi s-a părut om de cinste şi cu iubire de neam şi am publicat informaţiile lui, adăugând, pentru a nu face nedreptate nimănui, că acela care ar avea de obiectat poate vorbi pentru a rectifica.
Astfel de denunţări am crezut totdeauna că nu trebuie ţinute supt oboroc.
Acuma acel învăţător bulgar Eugen Gospodin3,
