Guvernul încearcă să pună la punct în aceste zile strategia fiscală pentru următorii trei ani. Iniţiativa este foarte bună, dar problema este că, din păcate, nu este clar încă nici măcar dacă anul în curs, 2010, se va încheia în parametrii stabiliţi la ultima rectificare de acum o lună.

Cu alte cuvinte, situaţia economică prin care trece România este de aşa natură încât bugetele companiilor se fac de la zi la zi. Este statul în măsură să-şi facă un buget pe trei ani de acum încolo? Ar fi bine, dar astăzi pare destul de hazardat.

Prezent săptămâna aceasta la o întâlnire a ZF Expert, o şedinţă deschisă de redacţie a Ziarului Financiar, domnul Florin Pogonaru, reprezentant al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri, şi-a amintit că în 2008, la căderea Lehman Brothers, un oficial al statului argumenta că România nu poate avea bugete multianuale.

Dacă nu putea avea bugete multianuale în 2008, adică după nouă ani de creştere economică consecutivă şi când nu se vedea la orizont ce cataclism urma, va putea avea acum?

Dacă statul nu a ştiut cum să-şi administreze rezervele astfel încât să fie protejat într-o eventuală situaţie dificilă - de presiune asupra cursului, de scădere a veniturilor bugetare - va putea fi acum atât de inteligent să ştie cum va aloca resursele în 2013?

Mai ales că, după septembrie 2008, experţii spun că economia lumii a intrat într-o nouă eră - a "singularităţilor", adică evoluţia este supusă unor fenomene de ruptură cu consecinţe aproape imposibil de prevăzut.

Sunt bune prognozele şi asumarea unor date pentru viitor, dar riscul este să rămână simple cifre pe o hârtie, aşa cum sunt cele ale Comisiei de Prognoză, care, până pe 6 septembrie, încă vedea creştere economică în 2010 în pofida realităţii.

De fapt, întrebarea de bază este: poţi să ai bugete multianuale dacă nu ai o strategie de dezvoltare? Şi poţi să ai strategi