Să nu ne mai ascundem după degete şi să o spunem pe şleau: la Brăila e dictatură. Dictatură, coafată doar un pic în haine de democraţie. Pe ici, pe colo, prin instituţiile publice încă se mai organizează simulacre de concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere.
Pe ici, pe colo, câteva voci o fac pe opoziţia. Pe ici, pe colo, se organizează licitaţii pentru lucrările din bani publici. Toate sunt însă o mare vrăjeală. La Brăila e dictatură.
Cele trei mari pericole ale descentralizării şi-au scos capetele de-ndată ce s-au făcut primii paşi în acest sens: finanţare defectuoasă, lipsa controlului asupra deciziilor din plan local şi din ce în ce mai multă putere pentru baronii locali. Aceste defecte ale descentralizării au adâncit enclavele locale şi au întărit poziţiile preşedinţilor CJ. Cu un prefect care se autosesizează doar la presiunea străzii, cu filiale de partide slabe, conduse de lideri de plastilină ce pot fi cumpăraţi pe doi lei, cu subordonaţi obedienţi, cu membri de partid fără principii şi fără curaj şi o masă electorală needucată şi neinformată, Gheorghe Bunea Stancu îşi arată fără menajamente apucăturile de tiran. Şi nu-i vorba doar despre felul în care până nu de mult îi jignea ori îi ameninţa pe ziarişti, nu mai e vorba doar de felul în care a vrut să-l bată în văzul lumii pe un adversar politic, nu mai e vorba despre cum l-a înjurat pe un lider de sindicat, nu mai e vorba doar despre felul în care împarte banii publici între buzunarul din dreapta şi buzunarul din stânga, nu mai e vorba despre cine construieşte pe bani publici în Republica Populară Brăila, condusă de El Comandante Ghe. Bunea Stancu, nici despre cum şi cui împarte funcţii prin consilii, spitale, direcţii ori centre de informare. Acum nu mai e vorba despre cine se bucură pentru că intră în graţiile lui Stancu şi despre cazurile aparent izolate în care oamenii
