ZARVA este numele unui proiect cultural românesc desfăşurat într-o regiune de confluenţă administrativă şi culturală a trei ţări, un loc mai liniştit decât orice sanatoriu de la noi. Dar pentru că Zarva românească nu a fost doar zgomot, ci a avut şi conţinut, ea a fost apreciată şi dorită din nou la anul.

În euroregiunea Maas Rhein, mai precis în micuţul oraş Vaals, se întâlnesc graniţele Germaniei, Olandei şi Belgiei. Acest loc a fost ales de iniţiatorii proiectului Zarva, Asociaţia VBC, cu sprijinul Institutului Cultural Român, prin Programul CANTEMIR, pentru desfăşurarea unui festival care a durat cinci zile, timp în care arta plastică, muzica şi arta marionetelor au conturat în mod convingător o imagine a României mult mai apropiată de ceea ce ne dorim, decât de ceea ce este de fapt.

Expoziţia deschisă pe toată durata manifestărilor a fost găzduită de De Kopermolen Cultural and Art Center, operele pictorilor Paraschiva Găluşcă, Lena Vieru, Emil Ciocoiu şi Mihail Gavril şi ale sculptorului Dinu Rădulescu având şansa întâlnirii cu un public deloc provincial în deschiderea pentru arta contemporană venită din zone culturale total diferite. De altfel, chiar alegerea locului de desfăşurare a Zarvei a oferit - din punctul de vedere al deschiderii publicului faţă de un discurs artistic oarecum exotic - o garanţie a succesului. Restul a aparţinut organizatorilor care, având în partea olandeză un partener de nădejde, a reuşit să împlinească efortul artiştilor prin prezenţa unui public numeros la fiecare din cele patru concerte camerale cuprinse în programul festivalului.

Muzica lui Enescu şi cea a lui Anatol Vieru au fost integrate în muzica lui Brahms, Cesar Franck sau Skriabin, iar concertul de deschidere a a oferit un tip de integrare a artelor care a sintetizat spiritul Zarvei. Astfel, inspirat de trei lucrări ale pictorului româno-german Emil