În fiecare an, pe data de 16 septembrie se celebrează Ziua Internaţională a Stratului de Ozon, eveniment ce face parte din calendarul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) încă din 23 ianuarie 1995. Pentru acest an, deviza lansată de Programul ONU pentru Mediu este “Protecţia stratului de ozon: administrarea şi înţelegerea sa optimă”. Acţiunea anuală, derulată în ultimii 15 ani, marchează semnarea Protocolului de la Montreal, pe 19 decembrie 1987, privind substanţele care distrug stratul de ozon (rezoluţia 49/114). Protocolul de la Montreal cu privire la substanţele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului ONU pentru Mediu, care reglementează substanţele potenţiale ce distrug stratul de ozon (SDO), a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Documentul reprezintă un acord internaţional prin care s-a stabilit o eşalonare a reducerii şi eventual a eliminării SDO din folosinţa generală, fiind parafat după ce 120 de guverne naţionale au înţeles că protejarea stratului de ozon este o urgenţă, odată cu descoperirea, în anul 1985, deasupra Antarcticii, a primei breşe din stratul de ozon. Principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenţiei de la Viena pentru protecţia stratului de ozon, în 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. Cele 21 de articole ale Convenţiei obligă părţile semnatare să protejeze, în primul rând, sănătatea umană şi mediul înconjurător de efectele epuizării stratului de ozon. Prin legea nr. 84 din decembrie 1993, România a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, la 16 septembrie 1987. Stratul de ozon este localizat în stratosferă şi constituie un filtru natural ce absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoa