1. Personaje: Ea (româncă, 30 şi ceva de ani, mamă a unui copil sub 2 ani), Şeful de echipă (român, aproape 50 de ani), Corul antic (românce, babe)

Decor: curtea bisericii în construcţie

Mijloc de comunicare: viu grai şi gesturi

Ea (calmă, politicoasă, ton egal): „Bună ziua. Nu vă supăraţi, locuiesc într-unul din blocurile din apropiere şi am o întrebare: ştiu că lucraţi şi … noa, dar este posibil nu folosiţi drujba între 1 şi 4 sau măcar 3 după-masa? Doar drujba, atît. De o săptămînă copilul meu sare din somn de la zgomot şi abia reuşesc să îl liniştesc pînă seara”

Şeful de echipă (şterge jumătatea inferioară a feţei cu dosul palmei, şterge dosul palmei de salopetă, scuipă, împinge gospodăreşte cascheta mai spre ceafă): „Ntz. Nu să poate doamnă! Noi lucrăm aci! Măăăăă! Bă Mărine! Unde mama dracu’ aţi pus mă cărămizile???” (pleacă)

Baba 1 (se uită pieziş la Ea, în timp ce prefiră un rozar): „Da îi BISERICĂ! Cum să nu mai lucre???”

Ea (stăpînită): „Al meu e un COPIL!”

(apar alte babe, toate în negru, cu baticuri şi batiste şi cu diverse obiecte de cult)

Corul antic (voci amestecate, pline de revoltă): „… venim în fiecare zi…. să nu lucre??…. trebă să gate! … biserica noastă! …matale doamnă SIGUR nu eşti ortodoxă! … De aia ai ceva cu noi!”

Cortina.

2. Personaje: El (român, aproape 30 de ani, tată al unui copil de 1 an), o ea (asistentă cabinet pediatrie, vîrstă incertă, uşor sîsîită)

Decor: El – în bucătărie, cu mobilul ţinut între umăr şi ureche, pregăteşte mîncarea copilului; ea – la birou, în cabinet.

Mijloc de comunicare: telefonic.

El: „Bună ziua, vă sun pentru o programare…”

Ea (mestecînd): „Îhîm” (înghite) „Doamna doctor e în concediu”

El (un pic panicat): „Păi… fiţi amabilă, cînd revine doamna doctor?”

Ea: „Da. La revede…”

El (agitat): „Numai un pic… să vedeţi… noi avem o