Îl întreb pe Mitică Dragomir dacă-i pare rău că nu s-a făcut actor. "Păi eu sunt actor". Şi-şi măreşte ochii inimitabil, aducând ca privire mirată cu Tamara Buciuceanu. Zicerile lui nea Mitică mustesc de haz, aruncă în aer idei surprinzătoare, şeful Ligii pare coborât din personajul Mitică Popescu din piesa cu acelaşi nume, portretul robot al românului isteţ, cu preaplin de maestru al taifasului, descurcăreţ, cu o duioasă omenie aflată adesea cotropită de o gură mare, precipitată, fără frână de mână.
"Mama mă trimitea la târg să vând nişte ouă, rar şi câte o găină că eram săraci lipiţi pământului. Ceilalţi ţărani din piaţă îmi cumpărau repede ouăle ca să scape de gura mea, că strigam cât mă ţineau puterile de slăbănog". Îi ofer o melodie de suflet cântată de o vâlceancă celebră de-a lui, de Maria Dragomiroiu. "Mai învârte Doamne roata, să-mi mai văd o dată viaţa, să-mi văd anii tinereţii, Doamne, vai ce repede-au trecut". Zice cântecul că vai ce bine era la l8 ani când petreceai, ce au trecut anii şi la peste 6o de ani îţi plimbi nepoţii în parc. Ca de fiecare dată, rostirea lui Mitică Dragomir te uimeşte: "Cântecul e foarte frumos, dar mie nu mi se potriveşte deloc. Ce petrecere la 16 ani, eu fugisem din comuna mea de sărăcie, la înscrierea la şcoală în Făgăraş, m-au respins la vizita medicală că nu aveam destule kilograme, eram o slăbătură. I-am rugat să mai vin a doua zi, am descărcat pepeni din vagoane noaptea la gara de mărfuri, am primit răsplată un pepene, pe care l-am mâncat şi cu sâmburi.
A doua zi, la repetarea vizitei medicale, aveam o burtă mare şi am cântărit cât trebuie, am fost admis, dar eu am fugit imediat la WC. Iar în cântec când se zice că la peste 60 de ani te plimbi cu nepoţii în parc, iar e aiurea în cazul meu. La peste 6o de ani sunt pe şantier de la 7:00 la 9:00, apoi mă îmbrac frumos şi mă duc la Ligă, iar după-amiază
