Traficul internaţional de copii de după '89 a creat o nouă categorie de români: clonele. La Buzău trăiesc dramatic mai mulţi oameni care, după registrele oficiale, nu există! Provin din familii dezorganizate şi au intrat, acum 20 de ani, în „morişca adopţiilor internaţionale". Ei nu există legal, pentru că pe identitatea lor figurează alte persoane din străinătate, adoptate pe actele celor rămaşi în ţară.
Identitatea lor a fost clonată (o să vedeţi imediat cum), iar ei au rămas „suspendaţi" juridic undeva între ţara de adopţie şi ţara de origine. Nu pot să facă şcoală, nu se pot angaja, nu pot fi internaţi în spital, nu pot primi ajutor social sau pensie. Nu există!
Înfiaţi în locul fratelui
Povestea celor cu identitatea cedată la export a început imediat după 1990. Metoda prin care acestor oameni le-a fost furată sau chiar vândută identitatea este destul de simplă.
Legislaţia fiind extrem de permisivă în ceea ce priveşte adopţiile, străinii înfiau des bebeluşi din familiile româneşti foarte numeroase. Părinţii care aveau în bătătură prea multe guri de hrănit şi erau prea săraci ca să-i mai întreţină, îi cedau lesne spre adopţie, deseori contra unor sume de bani. Cum unii dintre copiii pentru care existau „oferte" nu aveau certificatele de naştere făcute, părinţii au găsit o modalitate tipic mioritică de a evita timpul lung de aşteptare şi riscul ca „ofertanţii" grăbiţi să aleagă pe altcineva: au dat spre adopţie un copil şi foloseau actele fratelui sau surorii mai mari. Uneori, chiar apelau la actele copiilor unor rude. „Clonare de identitate", mai pe scurt.
Vasile, omul care nu există
Vasile Curte, un tânăr care spune că s-a născut pe 22 noiembrie1988, la Buzău, trăieşte această dramă. N-are acte, iar juridic nu există! De mai bine de cinci ani se chinuie să-şi redobândească identitatea, după ce în 1990 a fost adoptat
