Legea Protectiei Consumatorului OUG 50 / 2010 asigura modificarea metodei de calcul a dobanzilor variabile la creditele in derulare rezultand o scadere semnificativa a nivelului de dobanda si implicit a ratelor lunare.

Cheia situatiei este clientul, acesta avand dreptul sa accepte sau sa respinga propunerea bancilor care doresc marirea marjei initiale (mentionata in Contract) pentru a pastra nivelul actual al dobanzilor la creditele acordate. Legea specifica in mod clar faptul ca marja fixa poate fi modificata doar in beneficiul clientului; in caz contrar, la marirea marjei (deci in defavoarea clientului) este nevoie de acceptul acestuia. Repetam fraza cheie: clientul NU este obligat.

Introducere

Actul I

In ultima perioada am primit foarte multe intrebari, am studiat multe contracte si am citit majoritatea declaratiilor sau comentariilor legate de OUG 50 / 2010. Asteptam cu ochi mari si limpezi sa vedem cand va lua sfarsit actul I din Piesa regizata magistral de ANPC (OUG 50 / 2010), act cunoscut si sub titulatura "eliminarea comisionului de rambursare in avans va ingropa sistemul bancar". Mentionam evidenta faptului ca acest comision este unul ipotetic ("daca clientul ar fi rambursat anticipat ar fi platit..."), ca si eventualitatea calificarii consumatorului la o refinantare (mai bine spus, pura teorie in contextul scaderii veniturilor populatiei si prabusirii preturilor pentru piata imobiliara).

Actul II

Dupa cateva saptamani, evenimentul mult asteptat s-a produs. Astfel, ne confruntam cu adevarata problema pusa in scena de OUG 50 / 2010: calculul dobanzii variabile in functie de ROBOR / EURIBOR / LIBOR si constrangerea grilei de comisioane la un nivel decent pentru consumator. Astfel, a inceput cel de-al doilea act al Piesei ANPC. Institutiile bancare au facut publice estimari ale pierderilor generate de aceste schimbari