”Vântu e liber”. Astfel au subtitrat ieri majoritatea televiziunilor autohtone. Cu variantele: ”Vântu a fost eliberat”. ”Vântu în libertate”. În timp ce reporterii de teren transmiteau amănunte ”live”, în fundal sau în prim-plan, în funcție de opțiunea fiecărui regizor, se derulau imaginile cu Sorin Ovidiu Vântu părăsind arestul, Poliției înconjurat și protejat de o armată de bodyguarzi. Acea defilare de mușchi, menită să asigure protecția miliardarului, mi-a amintit de imaginile din urmă cu o săptămână, cu percheziția vilei lui Vântu. Le știți aproape sigur, cele cu câinele împușcat.

Imaginile au fost surprinse de camerele de luat vederi amplasate în vila lui Vântu. Pentru că, mult mai mult decât împușcarea animalului nevinovat, camerele de luat vederi mi-au atras atenția în mod special. La fel ca armata de bodyguarzi. Oricum aș întoarce-o, asta numai libertate nu e. Când zeci de camere îți monitorizează viața, când casa și orice ieșire necesită prezența băieților cu mușchi, libertatea e doar o iluzie. La fel ca și puterea.

Sorin Ovidiu Vântu nu este singura persoană ”liberă” în țara asta. În situația lui sunt alte zeci (poate chiar sute) de oameni de afaceri și politicieni mai controversați sau mai puțin controversați decât Vântu. Care pozează, nu de puține ori, în afaceriști ori politicieni de succes. Dar ”succesul” le e măsurat în numărul de camere de luat vederi răspândite prin casă, în grosimea blindajului mașinii ori în numărul bodyguarzilor din jurul lui.

Vă place o astfel de libertate? Ați face schimb? V-ați da ratele la bancă, durerile de cap pricinuite de plata facturii de telefon ori a căldurii pentru ”liniștea” asigurată de miliardele de euro cu care plătiți bodyguarzii și blindajul? Nu am cum să cunosc fiecare caz în parte, dar aș ține un pariu: majoritatea celor 300.000 de păgubiți de la FNI sunt mai liniștiți și mai fericiți decât