Duminică 19 septembrie este termenul-limită până la care trebuie modificate contractele de credite în derulare. Rămâne de stabilit cine a avut dreptate în disputa bănci-clienţi. Persistă întrebarea: de ce a fost nevoie ca statul să intervină pe piaţa bancară.

Sistemul bancar rămâne după disputele privind aplicarea Ordonanţei 50 - care încă nu s-au încheiat - cu un semn de întrebare pe imaginea pe care şi-o crease de industrie cu un grad înalt de profesionalism şi în care concurenţa poate regla eventuale derapaje.

Până în prezent, doar în sectorul bancar a fost nevoie ca statul să vină cu un set extensiv de reglementări foarte precise care să asigure protecţia clienţilor, aşa cum nu s-a întâmplat, spre exemplu, în zona asigurărilor sau a telefoniei mobile.

Deşi bancherii au afirmat mereu că în industria lor concurenţa este "acerbă", piaţa nu a reuşit să regleze singură derapaje de tipul dobânzilor netransparente sau al comisioanelor de rambursare anticipată, care au adus clienţii în pragul revoltei. Pe fondul tergiversării aplicării prevederilor Ordonanţei 50, clienţii s-au mobilizat cu miile pe internet şi, într-o mişcare fără precedent, au ales să demareze procese colective împotriva băncilor.

Acum, bancherii preferă să meargă în instanţă decât să ajusteze generalizat dobânzile la creditele vechi şi să renunţe la unele comisioane, aşa cum le cer clienţii, spune Bodan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. Şefii Asociaţiei Române a Băncilor nu au fost ieri disponibili pentru comentarii pe această temă, continuând astfel politica de maximă discreţie în privinţa aplicării Ordonanţei 50.

"La prima vedere ai un grad mare de concurenţă (în sistemul bancar - n. red.), ai multe bănci, nu ai cote de piaţă mari. Pe de altă parte, nici clienţii nu au fost foarte sensibili în anii trecuţi. Dacă o bancă nu ar fi perceput comision de