La jumătatea lunii septembrie 1990, Fabrica de confecţii Tricodava din Bucureşti şi-a întrerupt activitatea din cauza unei greve spontane. Despre eveniment au scris ziariştii de la Adevărul, care cu greu au putut desluşi cauzele conflictului de muncă.

La originea grevei a stat o răzmeriţă a liderilor de sindicat, care au intrat în conflict cu managementul unităţii. Din declaraţiile muncitorilor a reieşit că aceştia nu fuseseră consultaţi de şefii sindicatului asupra protestului. După cum nici nu existase anterior vreo negociere între reprezentanţii salariaţilor şi conducerea fabricii. Ce se întâmplase?! La Tricodava tocmai se finalizase inventarierea produselor neterminate pe semestrul întâi al anului 1990, descoperindu-se lipsuri mari în gestiune. Conform legii, au fost emise decizii de imputare a pierderilor celor care participaseră la mişcarea valorilor. Măsura a iscat nemulţumiri, mai ales în cercurile liderilor de sindicat de la confecţii circulare, confecţii bumbac şi tricotaje garnituri, care au decis încetarea lucrului.

Conflictul de muncă de la Tricodava a fost prezentat pe larg opiniei publice prin reportaje realizate de televiziunea publică. Pe de o parte, administraţia le imputa unor muncitori că veneau dimineaţa la lucru în cămaşă, iar la terminarea schimbului ieşeau pe poarta fabricii echipaţi în jachete de lână. De asemenea, prin genţile şi servietele acestora s-ar fi "strecurat" în afara întreprinderii sute de bobine de PNA din stocul de materii prime. Aşa se explica, pentru conducerea Tricodavei, abundenţa de produse ale fabricii în talciocurile din oraş. Managementul îşi susţinea acuzaţiile de hoţie şi prin interesul greviştilor de a distruge instalaţiile televiziunii cu circuit închis a fabricii, imediat după declanşarea conflictului de muncă. Aici erau stocate atât înregistrări din atelierele şi depozitele unităţii, cât şi im