ON-LINE
Am fost, zilele trecute, în vizită la un prieten. N-o să povestesc aici, nu e locul potrivit, despre ce înseamnă să zbori o oră cu avionul, în loc să mergi 12 ore cu trenul. N-o să povestesc nici despre străduţele pe care ne-am plimbat, admirînd casele mai vechi sau mai noi.
O să povestesc despre ceva din interiorul casei prietenului meu, şi anume despre bibliotecă. Bibliotecă e un cuvînt cuprinzător, care denumeşte biblioteca românească, biblioteca „pulp“, biblioteca engleză, ba chiar şi biblioteca ante-1989. Adică în orice încăpere din casa aia este o bibliotecă (sar peste cea de muzică, filme şi seriale).
Despre cărţile apărute la noi iarăşi n-o să vorbesc, orice om are aceste cărţi, orice sefist are în casă cărţile de la Nemira, Tritonic, Bastion, Millennium Press, Leda, RAO, Alexandria etc., prin „etc.“ înţelegînd apariţiile sporadice de la Polirom, Humanitas Fiction, Paralela 45 şi care-or mai fi scos sefeuri, mai mult sau mai puţin accidental.
Există în casa prietenului meu o cameră pe care el o numeşte birou, unde, într-adevăr, îşi are biroul (acum numesc prin asta mobila respectivă), dar şi o parte a cărţilor, biblioteca engleză mai exact.
Cînd intri în casa cuiva, o parte a timpului ţi-o petreci studiind biblioteca (cred că nu e un gest tocmai frumos, dar asta e, se întîmplă, e o chestie spontană, n-ai ce face, n-ai cum te împotrivi), adică făcînd o comparaţie cu a ta, căutînd eventuale titluri pe care tu nu le ai, de-astea. Ei, cînd intri în casa cuiva care are o bibliotecă în limba engleză, tot ce înseamnă bună-creştere, etichetă etc. se duce naibii şi, dacă mai e vorba şi de prieteni, în casele cărora îţi sînt permise mult mai multe lucruri, partea cu studiatul bibliotecii devine unul dintre punctele principale din program. Nu ştiu cum o fi cînd e vorba despre mainstream, despre
