În ultimii ani, cuvântul liniuţă a căpătat, în limbajul familiar si argotic, două sensuri noi, necunoscute vorbitorilor de română standard. Primul sens al termenului

- „cursă, întrecere ilegală (adesea improvizată) între masini (sau alte vehicule)"

- este foarte prezent în limbajul tinerilor, având deja numeroase atestări pe internet si pătrunzând si în mass-media.

Dicţionarele de argou publicate în ultima vreme nu îl înregistrează; îl găsim însă definit în dicţionarul on-line 123urban.ro: „cursă de maşini în linie dreaptă pe 400 m; de obicei este ilegală şi premeditată, dar şi spontană pe la semafor"; explicaţia e însoţită de citatul ilustrativ „Băieţi, diseară dăm o liniuţăla Grădina Zoologică, aveţi grijă cu garda". O definiţie asemănătoare se găseşte şi în versiunea românească a Wikipediei, în care liniuţa este „o întrecere cu maşini sau motociclete, pe o distanţă scurtă, în general de la un semafor până la următorul". Numeroase exemple arată varietatea de situaţii cărora li se aplică, prin extindere, termenul; liniuţele pot fi şi legale (curse organizate) şi nu presupun doar trasee în linie dreaptă: „Cu toţii suntem atraşi de liniuţe, legale sau ilegale, nocturne sau ziua în plin trafic, plănuite sau pur şi simplu spontane" (tuninghost.ro); „Şefu' meu m-a provocat la o liniuţă" (bmwforum.ro); „eu am făcut o liniuţă strâmbă (cu două curbe spre stânga)" (scuteristi.ro); „«Liniuţe» legale la Slatina" (gdo.ro). Ca de obicei, mass-media a preluat termenul, pe care îl utilizează destul de des, exploatându-i noutatea şi pitorescul lexical, în titluri: „«Liniuţă»terminată prost pentru un şofer nevinovat!" (stirileprotv.ro); „«Liniuţe»> pe străzile Capitalei!" (ibid.); „Primele «liniuţe» pe Autostrada Transilvania" (adevarul.ro). În genere, cuvântul e pus între ghilimele, ceea ce indică faptul că autorii nu îl consideră înc