Am trait s-o auzim si pe asta: presiunea exercitata de jurnalisti asupra judecatorilor care au avut pe masa dosarul SOV a eliminat imixtiunea politicului in justitie.
Cu alte cuvinte deznodamantul de etapa, punerea in libertate a omului de afaceri, reprezinta o victorie de palmares a magistratilor cu ciocanel, iar ziaristii si-au recapatat credibilitatea. Daca sceneta s-ar fi petrecut pe Marte, unde nu exista background, poate ca informatia in cauza ar fi produs satisfactie deplina clasei muncitoare. Dar cum traim in Romania, convietuim dupa principiul potrivit caruia o mana spala pe alta, si ambele sentimentul de curatenie morala.
Intr-o democratie consolidata, unde obrazul subtire nu se tine cu cheltuiala, ci cu iaurt, pentru ca asigura un tranzit sanatos si elimina durerile de cap, iar principiile, daca nu taie foamea, te ajuta sa mori in picioare, Viorica Costiniu s-ar fi abtinut de la a intra in completul care a judecat recursul impotriva masurii arestarii lui SOV.
Ca avem asa: Doamna in cauza este sotia lui Florin Costiniu, arestat pentru complicitate la trafic de influenta in dosarul senatorului Catalin Voicu. Care senator beneficia de auspicii favorabile, via guru-sfetnic electoral-papusar Marian Vanghelie, pentru a deveni ministru de Interne daca in locul lui Traian Basescu s-ar fi aflat acum Mircea Geoana. Care Mircea Geoana a fost sustinut cu toate fortele de trustul de presa al lui SOV. Care SOV ii spunea fara fereala lui Nicolae Popa in 4 noiembrie, cand intreaga desfasurare de forte pusa in slujba presedintelui Senatului putea sa jure ca Traian Basescu pierde, ca-i asigura traiul in Indonezia.
Dar nu traim intr-o democratie consolidata, ci intr-o vagauna unde regulile nu sunt instaurate prin Constitutie si legi, ci de niste sobolani care nu scriu, ci ranjesc cu subinteles, prin urmare cum putea sa se autor
