La jumătatea distanţei dintre Târgovişte şi Bucureşti, călătorul se poate opri să viziteze fosta moşie a cărturarului român Ion Ghica.
Amplasat într-un parc de o frumuseţe aparte, domeniul cuprinde rămăşiţele conacului boieresc, capela familiei şi, în faţa acesteia, două pietre funerare. Primul loc de veci este al lui Ionel Ghica (1904-1932), celebrul aviator român, nepotul lui Ion Ghica, pe a cărui placă sunt cioplite cursele pe care le-a străbătut înainte de a muri: Varşovia, Khartoum, Saigon... Al doilea este cel al Irinei Ghica (născută Cantacuzino), la căpătâiul căreia veghează cinci îngeri. Sub biserică este cripta Ghiculeştilor, unde se află mormântul lui Ion şi cel al Elisei Ghica. Capela este opera celebrului arhitect Grigore Cerchez. Pe frontispiciu, stema familiei, încadrată de pisanie - „Acest sfânt templu s-a ridicat de Ion Ghica şi soţia sa, Alexandra, în anul domnului 1869” - şi de un citat din Evanghelia după Matei - „Veniţi toţi la mine, cei osteniţi şi însărcinaţi, şi eu voiu odihni pre voi”.
Mulţi ani, moşia Ghica a fost lăsată în părăsire. Acum însă a intrat într-un amplu proces de restaurare care să pună în valoare conacul, templul şi monumentele funerare, iar buruienile să nu-i mai alunge pe musafiri.
„Aici, la moşie la Ghergani, aveam până mai deunăzi un vecin bun cu care am petrecut multe şi lungi seri de iarnă”, îşi începea Ion Ghica una dintre celebrele sale scrisori către Vasile Alecsandri.
Ion Ghica a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, academician, autor, diplomat, matematician, om politic şi pedagog, prim-ministru al României de două ori şi preşedintele Academiei Române de patru ori.
