A îmbinat ani la rând meseriile de navigator, ziarist şi proiectant, pentru ca după aproape patru decenii de activitate să devină arbitru principal în cadrul Federaţiei Române de Automobilism Sportiv.
A copilărit în oraşul lui Brâncuşi, iar după ce a urmat aici cursurile primare, gimnaziale şi liceale s-a îndreptat către Capitala Verde a României, Timişoara.„În al doilea din cei trei ani de studii l-am rugat pe colegul meu de şcoală, Viorel Marcov, pilot în cadrul echipei de raliuri ITA Timiş, să mă ia şi pe mine în maşina de raliu. Asta s-a întâmplat în septembrie 1970, iar de atunci nu m-am mai despărţit de sportul automobilistic, devenind navigatorul lui Viorel. Prima cursă am făcut-o la Stâna de Vale, unde am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe Petrică Vezeanu, care a fost cel mai mare navigator al României“, mărturiseşte ziaristul pasionat de automobilism. Târgujianul nu a cochetat niciodată cu pilotajul, preferând întotdeauna să stea în dreapta celui care se află la volan, deoarece a considerat că sarcina cea mai grea într-o cursă îi revine navigatorului, care trebuie să-l ducă pe pilot la finalul cursei. În decursul celor aproape 30 de ani de navigaţie, Nicolae Grama i-a cordonat atât de bine pe piloţii aflaţi lângă el, încât nu a fost niciodată victima unui accident. „Ba chiar mai mult, piloţii cu care am alergat nu şi-au zgâriat nici măcar maşina de competiţie. Au fost ani în care se aliniau la start 100 de maşini şi mereu am reuşit să ne numărăm în primii cinci, dar trebuie să spun că întotdeauna am avut rezultate datorită faptului că am mers cu piloţii de excepţie, iar satisfacţia totală a venit atunci când Constantin Ciufrilă mi-a devenit coechipier, omul cu care am câştigat mai multe raliuri precum cel al Craiovei, Slatina, Gorjului“, mărturiseşte Nicolae Grama. Cu pilotul Constantin Ciufrilă, navigatorul Nicu Grama a cunoscut cele mai performante m