Dupa revolutie, o multime de romani au dorit sa intre in Cartea recordurilor.
Originali pana la bizarerie, putini au reusit. Lucrurile s-au dres cand au intrat pe fir comunitati, primarii, firme in cautare de publicitate. Acum avem la recoduri trasnite sa mai dam si la altii.
Romanii sunt primii in lume la: cei mai multi Mosi Craciun care impart daruri, cea mai lunga scrisoare catre Mos Craciun, cel mai greu tort cu frisca si fructe, cea mai mare coliva, cel mai lung carnat afumat, cel mai mare gulas, cea mai lunga impletitura de ceapa, cea mai mare icoana din lume, cea mai mare ciorba de burta, cea mai mare punga de cumparaturi, cel mai mare ou de Pasti, scuzati, cel mai lung lant de prezervative s.a.m.d. Sa mai zica cineva ca n-am facut nimic in ultimii douazeci de ani. Sa moara de necaz ungurii si bulgarii! Sigur, cu sau fara aceste recorduri, lumea nu devine nici mai rea, nici mai buna. Sunt niste trasnai, unele amuzante, altele - nu, si mai toate au utilitatea tichiei de margaritar pe scafarlia chelului. Lucrurile se complica cand in afacere intra manuitori de bani publici, iar printre primarii tarii a dat molima tichiei de margaritar. Primul care a mirosit potentialul de popularitate al afacerii a fost primarul mai smecher al Bucurestiului. Cartea recordurilor il pastea si asa. Pentru cele mai multe promisiuni electorale neonorate. Si-a facut mana cu cei mai multi Mosi Craciuni, cel mai lung carnat si cu cel mai mare tort. Acum, dupa vizita la un stadion care se construieste de mult si nu se mai termina, Sorin Oprescu viseaza la o olimpiada organizata la Bucuresti, in 2020 sau 2024. Insa o Olimpiada intr-un oras poluat, cu mari probleme de infrastructura, cu o circulatie infernala, cu strazi pline de gropi, fara parcari, plin de vagabonzi, oameni, parlamentari, caini, Olimpiada ar fi tichia care-i lipseste chelului, o "aroganta" sa-i tina de ur
