Harold Pinter a primit Nobelul literar pentru o carieră prolifică, desfăşurată pe parcursul a peste cinci decenii. Distincţia i-a fost acordată pentru „piesele sale de teatru, în care dezvăluie prăpastia ascunsă sub pălăvrăgeala de fiecare zi“.
Dramaturgul englez Harold Pinter s-a născut în 1930 într-o familie de origine evreiască, într-un cartier muncitoresc din Londra. Avea numai nouă ani când s-a despărţit de familie, la izbucnirea Primului Război Mondial, fiind evacuat, împreună cu alţi copii, în Cornwall.
Mai citiţi şi:
VIDEO O feministă la Academia Suedeză
Harold Pinter S-a întors la Londra cinci ani mai târziu. Sentimentul de înstrăinare şi ameninţare nu-l va părăsi niciodată, apărând, mai târziu, ca temă recurentă în scrierile sale.
A părăsit Academia Regală de Artă Dramatică din Londra după doi ani de studiu şi, la 19 ani, a fost judecat în instanţă pentru că a refuzat să-şi efectueze stagiul militar. Pentru a-şi câştiga existenţa, începând cu anul 1950, Pinter a întreprins turnee în Marea Britanie alături de diverse companii teatrale, interpretând diferite roluri, dramele fiind preferatele sale. Scriitorul nu a încetat niciodată să joace. Printre ultimele sale apariţii pe scenă, în 2006, cu doi ani înaintea morţii, a fost mult apreciata interpretare a monologului lui Krapp din piesa lui Samuel Beckett, „Ultima bandă a lui Krapp", într-un spectacol realizat pe prestigioasa scenă Royal Court Theatre din Londra.
Comedia ameninţării
Tot în 1950, Pinter începea să publice poezii în „Poetry London", sub pseudonimul Harold Pinta. Apoi, în 1957, după aproape zece ani de actorie, scria prima sa piesă de teatru, „Camera", menită a fi interpretată de actorul Henry Woolf, pe scena Universităţii din Bristol. La scurt timp, Pinter producea a doua piesă, „Sărbătorirea zilei de naştere", care trata à la Kafka persecutarea unui om o
