"Interventiile chirurgicale ne-au ruinat"
Stimata redactie si dragi cititori,
Imi incep scrisoarea cu lacrimi in ochi, lacrimi de durere nemasurata, pentru ca tristetea mea izvoraste din adancul sufletului, problemele si suferinta mea au pus stapanire pe mine de 11 ani si nu vor sa ma mai paraseasca.
Ma numesc Puflea Eugenia Petruta, am 40 de ani, sunt casatorita si am un baiat de 14 ani. Totul a inceput in anul 1999, cand am suferit o interventie chirurgicala la glanda tiroida (tiroidectomie subtotala larga). Credeam atunci ca va fi prima si ultima operatie din viata mea, dar din pacate nu a fost asa. In anul 2000, am inceput sa am probleme cu ambii sani, mi s-au descoperit tumori mamare bilaterale. Boala a tot recidivat in toti acesti ani si am suferit numeroase interventii chirurgicale. Am fost operata in anul 2000, in anul 2001, in anul 2002, iar la nici doua luni, mai precis in luna aprilie, am fost din nou operata, cand mi s-au scos si o parte din glandele mamare. In anul 2004, am fost din nou operata. In anul 2008, in luna octombrie, am suferit o noua interventie chirurgicala, cand mi s-au scos ambele glande mamare (mastectomie subcutana bilaterala). In tot acest timp, in urma analizelor si a investigatiilor facute, am mai fost diagnosticata si cu alte probleme de sanatate: bicuspidie aortica, adenom hipofizar, mixedem iatrogen, hidronefroza gradul 1 RD+RS si altele. Acum am probleme foarte mari cu glanda hipofiza. Fac tratament (de un an de zile) cu doza maxima de Dostinex (4 pastile pe saptamana), dar din pacate, nu raspund la tratament. Valoarea prolactinei (hormon secretat de glanda hipofiza), in loc sa scada, mi-a crescut la 7932, enorm de mult. Acum sunt propusa pentru o noua interventie chirurgicala pentru adenomul hipofizar. Va rog sa ma credeti, sunt intr-o situatie disperata, am caderi depresive si nu stiu cat mai pot rezista! M
