Bărbatul a fost şi primul român care a avut telefon mobil. O mare pasiune a lui, pe care a şi urmat-o de-a lungul vieţii, este fotografia.
Un tren de persoane, cu destinaţie necunoscută pentru el, l-a adus la Braşov pe când avea 24 de ani, în 1948. Trăise deja ororile războiului şi acum era la un pas de a fi dus la canal pentru că nu era bine văzut de comunişti.
„În timpul războiului am văzut viaţa din afara României şi am încercat apoi să fac aici, ce am văzut acolo. M-am implicat mult în agricultură şi în realizarea de livezi. În '47, când au venit comuniştii la putere, am intrat în vizorul lor pentru că aveam prea multă iniţiativă", îşi aminteşte bărbatul. În 1948 a fost arestat şi dus la securitate. În luna martie i-au dat drumul, însă a aflat că urma să fie din nou ridicat pentru a fi dus să lucreze la canal.
„Mi-am luat atunci actele şi am plecat. Am văzut că sunt urmărit şi, în tren, m-au şi întrebat unde merg şi le-am spus că până la Bucureşti. Înainte de a opri trenul în gară am sărit pe partea cealaltă şi am urcat repede într-un alt tren, care abia se pusese în mişcare. Nu ştiam unde merge, dar m-a adus la Braşov şi aici am rămas", mai povesteşte Petru Bâlbu.
Braşovul i-a oferit o nouă viaţă
Prima noapte la Braşov şi-a petrecut-o plimbându-se prin apropierea gării, iar a doua zi a plecat să viziteze oraşul. Soarta a făcut să se întâlnească cu o familie din Tulcea, pe care o cunoştea. Aceştia l-au cazat primele nopţi, i-au găsit apoi o gazdă şi l-au ajutat să o ia de la capăt.
„Am pus ochii pe o fată de la Evidenţa Populaţiei şi am făcut-o să mă ajute să îmi schimb buletinul, pe Braşov. M-am angajat apoi muncitor la Uzina Electrică, unde mi-am cunoscut şi soţia", spune braşoveanul.
Pentru că terminase Liceul Militar Industrial, secţia Electricitate, în război, pe când se afla în lagăr, a fost
