Teoretic, Vasile Curte a fost adoptat în 1990 de o familie de belgieni. În realitate, el trăieşte fără niciun act în România şi nici nu visează la o viaţă peste hotare. Încurcătura din viaţa tânărului de 22 de ani au făcut-o părinţii. Ei l-au dat spre adopţie pe mezin unei familii de belgieni, însă folosindu-se de actele lui Vasile.

Traficul internaţional de copii de după '89 a creat o nouă categorie de români: clonele. Legislaţia fiind, în acea vreme, extrem de permisivă în ceea ce priveşte adopţiile, străinii înfiau des bebeluşi din familiile româneşti foarte numeroase. Părinţii care aveau în bătătură prea multe guri de hrănit şi erau prea săraci ca să-i mai întreţină îi cedau lesne spre adopţie, deseori contra unor sume de bani.

Mai citiţi şi:

„Spune-mi, mamă, cui mi-ai vândut identitatea?” Dezvăluiri incendiare despre mafia adopţiilor internaţionale

Cum unii dintre copiii pentru care existau „oferte" nu aveau certificatele de naştere făcute, părinţii au găsit o modalitate de a evita timpul lung de aşteptare şi riscul ca „ofertanţii" grăbiţi să aleagă pe altcineva: au dat spre ­adopţie un copil şi foloseau actele fratelui sau surorii mai mari. Uneori chiar apelau la actele copiilor unor rude. Astfel, cei rămaşi acasă au crescut ca un fel de fantome.

„Mamă, cui m-ai vândut"

Acesta este cazul lui Vasile Curte, un tânăr care susţine că s-a născut la 22 noiembrie1988 la Buzău. Existenţa lui a fost ştearsă definitiv din arhivele româneşti în momentul în care părinţii au semnat pentru adopţie către o familie de belgieni dornici să înfieze un copil din România. Părinţii lui Vasile l-au oferit spre ­adopţie pe mezinul familiei, de care tânărul şi sora lui încă îşi amintesc, însă le-au dat străinilor actele lui Vasile. Băiatului i s-a spus însă, câţiva ani mai târziu, că de fapt el trebuia înfiat, dar că „afacerea" a picat, iar belgienii