La Moldova Nouă, s-a petrecut un scandal siderant. Un interlop a caftit un poliţist de frontieră şi nu oricum. Bătăuşul a acţionat cu un tupeu incredibil, fără să se teamă o secundă de consecinţe.

Borfaşul l-a bătut pe poliţist într-o parcare unde, culmea, agentul era în misiune. I-a mai tras o mamă de bătaie la spital, după ce poliţistul agresat şi-a pansat rănile. Ultimul act s-a consumat chiar la sediul Poliţiei de Frontieră. Interlopul a dat buzna în instituţie, ca la birt, fluturând o sabie ninja, după ce poliţistul bătut s-a refugiat acolo.

Poliţiştii au tras, numai în aer, şapte focuri de armă, până să-l convingă pe mardeiaşul cu ceafă lată să pună sabia jos.

În cele mai consolidate democraţii, dintr-o confruntare poliţie versus mardeiaş, cel din urmă ieşea şifonat rău sau cu picioarele înainte. În România, incidente ca cel de la Moldova Nouă dovedesc tot mai clar că Poliţia Română a ajuns sub papucul interlopilor. Faptul că un borfaş are tupeul să atace un poliţist în misiune şi apoi poate să intre cu sabia în mână în sediul Poliţiei de Frontieră arată în ce hal am ajuns.

Poliţiştii din stradă, care se confruntă cu cei mai periculoşi indivizi, se expun unui risc uriaş. Arma nu le foloseşte la nimic. Mulţi mai au încă pistoale vechi cu care, dacă trag după un infractor, riscă să împuşte colegii de alături. Marea problemă este ceea ce urmează.

Poliţiştii ştiu că, dacă au folosit arma, sunt tracasaţi luni de zile în anchete interminabile. Mulţi preferă să acţioneze fizic şi să rişte foarte mult, decât să scoată arma şi să facă ceea ce ar face orice poliţist din orice democraţie la care ne raportăm atât de des. Cei care nu au posibilitatea să domine fizic se lasă umiliţi sau fug ca şoarecii din calea bătăuşilor.

Din motive greu de înţeles, cei care au legiferat în ultimii 20 de ani, au legat la mâ