- Diverse - nr. 632 / 18 Septembrie, 2010 O inteleapta maxima stramoseasca de-a noastra spune ca tara, neamul si parintii nu se vorbesc de rau. A scoate la iveala, in fata strainilor, defectele celor de un sange si din aceeasi semintie nu pare a fi o virtute. Si, totusi, afirmatia din titlul acestui articol este absolut valabila, si ea poate fi sustinuta cu o multime de argumente si poate fi privita dintr-o multitudine de perspective. Romanul are prostul obicei de a se caina mereu si de a da mereu vina pe altii. In primul rand, pe Dumnezeu. Nu e bine cand, in luna lui Cuptor, ne omoara zapuseala; atmosfera se incinge si mai mult daca raspanditorii de panica umplu ecranele "tembelizoarelor" cu niste coduri, unul mai aprins decat altul. Si indata gandul il duce pe roman la foametea ce va sa vina mai pe la iarna, daca soarele va parjoli bucatele… Insa, ca intotdeauna, el este uituc: ca altfel _ poate _ nu ar plange nostalgic dupa "zapezile de altadata", ci dupa sistemul eficient de irigatii pe care ni l-a lasat _ e drept, nu prin testament _ "odiosul" si "impuscatul". Eficient, bine pus la punct, el nu mai lasa la mila Celui-de-Sus agricultura romaneasca si grija zilei de maine nu era atat de impovaratoare… Cand Domnul ne "blagosloveste" cu oleaca mai multa caldura, cu manie se indreapta gandul romanului inspre Ceruri, uitand ca nu pronia divina a "barbierit" Carpatii de paduri, incat torentele se revarsa in voie, nu ea a umplut vaile cu resturi vegetale si muntii de rumegus, de se formeaza _ cand ploua _ adevarate baraje, nu ea l-a indemnat sa-si (re)faca sarmana cascioara taman in acele locuri inundabile. Iar daca nu ar fi uituc, si-ar aminti _ nostalgic _ nu de…, ci de digurile construite dupa inundatiile din anii '70, in vremea aceluiasi "impuscat", cu deplina contributie a intregului popor (militari, utecisti, angajati, mobilizati din cauza starii de urgenta etc