Ar fi putut fi una dintre cele mai importante destinaţii turistice ale Constanţei, însă nimeni nu a văzut cum arată cu adevărat termele vechiului Tomis. Se presupune că se întind pe zeci de hectare, însă cei în măsură să permită scoaterea lor la suprafaţă preferă să le ignore existenţa.

Motivul cel mai frecvent folosit în zilele noastre de către reprezentanţii administraţiei locale, pentru a masca neputinţa şi reaua-voinţă, este lipsa fondurilor. De fiecare dată când li se atrage atenţia că o clădire veche, de patrimoniu, de deteriorează pe zi ce trece, aceleaşi autorităţi ridică din umeri şi spun că nu au bani. În această ediţie vom face o scurtă descriere a termelor romane, un adevărat monument, vechi de sute de ani, îngropat încă în pământ. Termele erau băile publice la romani. Frecventarea lor era una dintre activităţile favorite ale acestora, indiferent de sex sau clasă. Era o activitate socială ce constituia un eveniment central în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor romani. Băile la romani îndeplineau funcţii de igienă, facilitând în acelaşi timp participarea la alte diferite activităţi adiacente de relaxare. Erau concepute într-un mod similar centrelor actuale de recuperare, asigurând totodată posibilitatea de socializare şi un mediu propice desfăşurării afacerilor de tot felul. Majoritatea oraşelor romane aveau cel puţin un spaţiu amenajat în acest scop. Iar cetatea Tomis era una romană, motiv pentru care, în secolul III s-a început construcţia acestor băi, pe o suprafaţă de nici mai mult, nici mai puţin de 100 de hectare, după cum ne-a spus arheologul constănţean care şi-a dedicat viaţa săpăturilor de acest gen, Gheorghe Papuc. „Este o construcţie extraordinară acest complex. Ceea ce este în valea portului acum, ceea ce se vede la suprafaţă, reprezintă doar o nimica toată în comparaţie cu ceea ce este încă îngropat în pământ. Imaginaţi-vă că ceea ce se po