Peste 5% dintre săteni au certificate de handicap, în special pentru afecţiuni locomotorii. Sătenii spun că satul este sub un blestem vechi, în vreme ce autorităţile sanitare pun problemele în special pe seama apei poluate.

Satul Băleni, România. Peste 5% din populaţia suferă de handicap sever. Peste 100 de oameni, de toate vârstele. Este cea mai mare pondere de persoane cu handicap, raportat la populaţia totală, din tot judeţul Galaţi.

Trei ipoteze

Sunt mai multe explicaţii pentru a această situaţie. Prima ar fi ce a sătenilor, care bănuiesc că rudele lor s-au născut cu probleme din cauza unui vechi blestem. Însă nimeni nu poate explice cine a aruncat urgia pe capul lo şi de ce.

O altă explicaţia, cea medicală, este ceva mai simplă: apa poluată de chimizarea intensivă a agriculturii.

Însă dincolo de o posibilă dispută între superstiţie şi ştiinţă descoperim şi o a treia explicaţie: cea demografică.

Deschiderea pe piaţa occidentală a muncii a făcut ca tinerii şi tinerele să plece din comuna natală. Astfel, la Băleni au rămas doar oameni de vârsta a treia şi suferinzii.

A căror pondere în populaţia totală, firesc, a tot crescut.

Supravieţuire cu 12 lei pe zi

Unele dintre cazuri sunt de-a dreptul dramatice.

Tudoriţa Marin are grijă de sora sa, în vârstă de 52 de ani, Lila, şi primeşte 400 de lei pe lună. 12 lei pe zi! Din aceşti bani trebuie să aibă grijă de bolnavă: să o hrănească, să o îmbrace, să îi ia medicamente. Tudoriţa Marin spune că de-abia îşi poate achita cheltuielile pentru întreţinerea surorii sale şi că doar medicamentele costă 4-5 sute de lei pe lună.

„Noi trăim din pensia soţului meu, care ia 600 de lei şi din alocaţia Lilei. De multe ori intrăm în banii pentru mâncare, pentru a-i plăti medicamentele. Nu ştiu ce se va întâmpla dacă ne vor reduce şi mai mult veniturile prin aceste tăi