Pendulind necontenit intre primul tur al Grupei Mondiale si barajul de mentinere, echipa Romaniei de Cupa Davis nu poate spera la mai mult datorita penuriei de jucatori de valoare si lipsei de fonduri pentru a-i creste. De opt ani de zile, echipa Romaniei de Cupa Davis are un traseu parca batut in cuie. Joaca primavara un meci in primul tur al Grupei Mondiale, pe care il pierde, iar toamna se bate pentru mentinerea in aceasta elita, intr-o intilnire pe care indeobste o pierde. Aceasta regula este atit de bine fixata, incit pina si exceptiile sint simetrice. In 2005, romanii au batut Belarus si au avansat pina in sferturi, scapind de baraj, iar anul trecut au retrogradat din Grupa Mondiala. Chiar si cele doua exceptii sint explicabile. In afara de Belarus, echipa Romaniei a intilnit in primavara doar adversari aproape imposibil de rapus (Rusia, Franta, SUA ori Elvetia lui Federer), iar in 2009 a retrogradat pentru ca la barajul de toamna nu a aparut nici Coreea, nici India, nici (hai sa spunem!) Ecuador!, ci Suedia lui Söderling, sau a prietenului nostru Lindstedt. Fata de anii '90, cind ne plimbam cu Voinea si Pescariu prin Kenya si Zimbabwe (ba mai si pierdeam), este, desigur, un progres. Insa acum parca-parca ne-am dori sa mai jucam un tur prin Cupa Davis si sa scapam de emotiile barajului. Ca o dorim nu este rau, dar daca putem este o intrebare cu bataie lunga. Cel mai simplu ar fi sa ne mai gindim la un noroc ca acela de acum cinci ani, sa dam primavara de un adversar pe care putem sa-l batem, nu o Franta sau o Spanie, care pot alinia cu usurinta trei-patru echipe care sa ne scoata tenisul din cap. Aceasta ar fi o sansa, dar nu are tangente cu fondul problemei. Ne place sau nu, Romania duce lipsa de tenismeni de valoare. Daca la fete a rasarit o generatie datatoare de sperante, baietii nostri cam bat pasul pe loc in turnee. Victor Hanescu este liderul tenisului m